Știți cum la finalul unei săptămâni de muncă tot ce vrei este să organizezi o scurtă călătorie, să revii la bucuria de a fi turist? În rândurile ce urmează o să vă prezint o idee de luat în seamă pentru o escapadă de weekend în județul Harghita.
Vă puteți inspira dacă vreți să călătoriți în afara Bucureștiului – sau a oricărui oraș din apropierea acestei zone – pentru două zile și să vă întoarceți cu noi amintiri, energizați și bucuroși pentru peisajele văzute sau activitățile din zonă (și fără pierderi prea mari în buget). Noi am plecat sâmbătă dis-de-dimineață, și ne-am întors duminică după-amiază și, deși sunt multe atracții în zonă, la acestea ne-am oprit.
Vă las alte idei de ce puteți vizita și la finalul articolului!
CUPRINS
Drumeție până la Cetatea Bálványos (nu uitați să vă echipați corespunzător)
Dacă nu e prima dată când intrați pe acest blog, sigur am mai menționat și-n alte articole cât de mult iubesc priveliștile de munte ce vin după un lung urcuș, ca un premiu binemeritat, pe vârful Muntelui Cetății. De Bálványos ați auzit poate datorită resortului omonim – un hotel de 4 stele cu o mulțime de servicii, inclusiv un parc de aventură. Bálványos este, de fapt, o stațiune balneoclimaterică care a inspirat numele acestor două atracții: hotelul și cetatea. Bineînțeles că cetatea este cea mai veche, datând din anii 1100, având rol de apărare pentru locuitorii din Depresiunea Ciucului, fiind și una din cele mai vechi cetăți medievale ale Transilvaniei de sud-est. Această cetate a fost locuită până la sfârșitul secolului XVII, aflându-se la o altitudine de 1029 de metri.
Noi am rătăcit puțin în zonă, după ce am lăsat mașina în dreptul unei pensiuni, însă, până la urmă, am fost direcționați pe un deal pe care am tot urcat, timp de 20-30 de minute. A fost mai dificil, fiindcă toată noaptea plouase, dealul avea porțiuni destul de abrupte, zone foarte noroioase și alunecoase, însă, în cele din urmă, am ajuns deasupra, am parcurs o cărare îngustă și am găsit ruinele cetății, de unde se vedea o frumoasă priveliște asupra munților dimprejur. Nu te așteaptă nimeni acolo, nu e aglomerație, dar e natură și cumva zidurile cetății interioare, ce a fost odată, înalte de 5-6 metri, te pot transporta în alte timpuri, complet diferite. Nu regreți efortul pe care-l faci pentru a ajunge la Cetatea Balvanyos, însă o singură teamă nespusă aveam, trecând prin pădurea cu copaci înalți, pornind de la faptul că întreaga zonă este destul de frecventată de urși.
A doua oară la Tinovul Mohoș
Până la Lacul Sfânta Ana, care cred că a fost principala atracție a călătoriei, am mai oprit pentru o altă zonă vulcanică, cu care acesta comunică subteran, și anume: Tinovul Mohoș, despre care v-am mai povestit și aici. În apropiere este și un observator de urși, la care aș fi vrut să ajungem, însă nu ne-am fi încadrat în timp. Cu toate acestea, pe drum ne-a întâmpinat un pui de urs ce se odihnea liniștit pe marginea drumului; toți turiștii se opreau să îl pozeze sau să îl filmeze.
Revenind la atracția turistică discutată, poate denumirea vi se pare puțin ciudată. Tinov înseamnă mlaștină oligotrofă (săracă în substanțe minerale și nutritive). Este un parc natural prin care vă puteți plimba însoțit de ghidul care vă va explica mai multe despre speciile rare de plante ce cresc acolo (inclusiv otrăvitoare, dar și halucinogene, cum ar fi nebunelele sau roua cerului, specie carnivoră).
Cum s-a format acest loc parcă rupt din povești? În urma unei erupții vulcanice a apărut un lac aici, iar după ce vulcanul a erupt din nou, prin celălalt crater, cenușa a fost aruncată în lacul inițial. Aici s-a format ulterior mușchiul de turbă, care ar atinge și 20 m adâncime!
Acest „lac cu mușchi” este practic o mlaștină acoperită cu mușchi și o pădure pitică. Solul pe care calci este precum un burete, iar singura cale de a descoperi zona este să pășești pe cărarea îngustă de butuci de lemn de pe care să admiri plantele de-o parte și de alta, precum și arborii de conifere afectați de speciile de gândaci dăunători. În plus, este neapărat nevoie să ai un ghid cu tine și să mergi pe cărarea indicată, mai ales că după ploi, solul devine destul de instabil!
Cu barca pe Lacul Sfânta Ana
Singurul lac de origine vulcanică nu doar din România, ci chiar din Europa Centrală și de Est. Poți ajunge aici și printr-o drumeție de o oră și jumătate cu trenul de agrement Sfânta Ana Express, din Băile Tușnad. Sau, poți ajunge pe jos de la Tinovul Mohoș, unde poți parca mașina și să-ți cumperi o gustare.
A fost a doua oară când am ajuns la Lacul Sfânta Ana, de care oricum m-am îndrăgostit datorită culorii deosebite și a peisajelor. De data asta am închiriat și o barcă, cu prețul de 15 lei pentru o jumătate de oră. Chiar dacă bătea vântul destul de tare, a fost o experiență plăcută, să fii înconjurat de valurile albastru-verzui și de pădurile de conifere din jur!
Bine de știut: pe lângă mersul cu barca, sunt mai multe activități ce pot fi desfășurate pe lac (cu caiacul sau paddleboarding). Deși oamenii obișnuiau să înoate în acest lac, din 2017 scăldatul este interzis, fiindcă probele efectuate în timpul sezonului estival au arătat cum calitatea apei este alterată de prezența loțiunilor de plajă, iar nămolul este afectat de materialele poluante!
O noapte în Miercurea Ciuc
Ca să reușim să atingem toate obiectivele turistice pe care ni le-am propus, am decis să ne luăm o noapte în Miercurea Ciuc. Ne-am rezervat șederea la Pensiunea San Gennaro, unde au și restaurantul lor, precum și prețuri destul de accesibile. Am fost foarte mulțumiți de ospitalitatea lor. Am făcut o plimbare prin oraș la lăsarea serii, deși se lăsase și foarte frig (zona, din cauza climei, mai este denumită și Mica Siberie).
Singurul inconvenient în acest județ, pentru anumite persoane, ar fi că nu se vorbește întotdeauna română, româna fiind a doua sau chiar a treia limbă afișată inclusiv pe panourile turistice. Dar cam toată zona oferă peisaje splendide și prețurile sunt destul de bune, față de alte zone turistice din România
Incursiune în trecut la Castelul Mikó /Muzeul Secuiesc al Ciucului
După ce ne-am plimbat prin centrul orașului Miercurea Ciuc (și apropo, am rămas plăcut surprinși de curățenia și frumusețea orașului), ne-am propus să vizităm și castelul-fortăreață Mikó (aflată vizavi de primărie), care, aparent, e cel mai important obiectiv istoric al orașului. Mikó Ferenc a fost căpitanul suprem al scaunelor secuiești Ciuc, Gheorgheni și Casin și a ordonat construcția acestui castel în anul 1623.
Peste câteva decenii a fost asediat de trupele turco-tătare și reconstruit secolul următor. Un colonel austriac pune la punct planul cetății, cu un sistem de apărare ce i-a asigurat un rol strategic important, aflându-se la granița de est a Imperiului Habsburgic. A fost folosită cu scop militar până la mijlocul secolului trecut, când a devenit (începând cu anul 1970) sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului, ce poate fi vizitat de turiști. 10 lei costă intrarea pentru un adult.
După această mică incursiune în istoria castelului, tot ce puteți vedea pe lângă arhitectură ține de tradițiile și obiceiurile specifice zonei, prepondorent secuiești: istoria Cetății Miko (expoziție permanentă), scene din viața populară a localnicilor (sunt prezentate meșteșugurile specifice acelor vremuri și stilul de viață), dar și lucruri ce țin de credințele acelor timpuri (în principal, religia catolică) sau aspecte sau exponate ce țin de schimbările specifice secolului trecut sau ale sistemului comunist.
Cu bobul pe șine pe pârtia SkiGyimes, în Lunca de Sus
De mult timp îmi doream să ajung să mă dau cu bobul, mai ales după ce am văzut acele filmări senzaționale de pe pistele din Austria sau Elveția, unde chiar ai parte de peisaje deosebite. Și m-am bucurat să văd că există și la noi o astfel de pistă în Lunca de Sus, la 30 km de Miercurea Ciuc, în Valea Ghimeșului. Complexul SKIGYIMES are și două pârtii de ski (de 700 și 800 de metri), teleschi și lift, dar și pensiune, restaurant și bar.
Când am ajuns deja se făcuse coadă, dovadă că e cerere mare. Iar prețurile nu mi s-au părut deloc exagerate – pentru o coborâre cu bobul te costă astfel: 15 lei biletul pentru adult, 12 lei pentru copii și ai și posibilitatea de a-ți face abonament. Pozele (în timpul mersului) sunt opționale, și mai costă încă 10 lei,
Dacă te întrebi cum e să mergi cu bobul, o să descriu pe scurt experiența, pe lângă peisajele superbe în care ai ocazia să te plimbi. Eu m-am îngrijorat puțin înainte, căci nu știam cât de multă viteză puteam prinde și cât de reținuți să fim – sau dacă puteam să ne lăsăm duși de val, pur și simplu. Partea bună este că pot urca două persoane într-un bob, iar cât aștepți să ajungi sus de la baza muntelui (600 de metri), cu ajutorul unui lift, lucrurile se mișcă destul de încet, anticipând cumva porția de adrenalină care urmează. Este necesară menținerea unei distanțe de 25 de metri față de bobul din față.
Apoi pornești (aparent) ușurel, prinzând viteză înainte să îți dai seama; urmează niște curbe destul de strânse, unde poți prinde viteză destul de tare, însă ai frâna cu care controlezi foarte ușor ritmul și cumva te simți în siguranță. Abia la finalul pistei are loc o frânare automată. Apropo, viteza maximă ce poate fi atinsă este de aproximativ 45 km/h.
Apoi, după ce te prinzi cum merge treaba, te poți lăsa cuprins fără grijă de senzațiile care te cuprind când prinzi viteză, de aerul de munte și de verdele superb din jurul tău. Ai porțiuni mai liniștite, dar și altele mai abrupte, iar în partea de jos vei trece și pe sub un mic tunel. Sunt 5 minute de distracție, de relaxare și deconectare. Iar apoi, dacă mai vrei, nu-ți vine să mai stai iar la coadă, așa că recomand să vă luați din prima mai multe bilete – sigur vă va plăcea.
Popas la Lacul/Barajul Frumoasa
Nu trebuie să vă mai zic că, mergând spre Miercurea Ciuc ca să înnoptăm și mai departe, spre pârtia de bob, am dat peste niște peisaje pitorești superbe, specifice zonei Ghimeșului. Munții Orientali nu sunt așa abrupți ca cei Meridionali – unde m-am obișnuit să merg, datorită proximității – și au niște văi și dealuri cu forme calde, moi, iar dacă mai prinzi și vremea senină de mai, e mai mare dragul să te plimbi pe-acolo. Așa că-n drum spre Lunca de Sus, am dat peste un lac cu o culoare superbă – asemănătoare Lacului Sfânta Ana, cu aceleași nuanțe verzui-turcoaz -, la care am hotărât să și oprim la întoarcere.
Este, de fapt, un baraj artificial, dat în folosință în 1986, localizat pe Râul Frumoasa, afluent al Oltului. N-o să vă plictisesc cu alte cifre, dar cred că e interesant de știut că o parte din acest lac de acumulare e folosită pentru alimentarea cu apă potabilă a municipiului Miercurea Ciuc. Este o zonă cu un potențial turistic deja dezvoltat, cu pensiuni și case de vacanță, care oferă posibilitatea pescuitului, dar și de a face trasee turistice împrejur.
Ce mai poți vedea în Județul Harghita
Noi am mai avut câteva atracții turistice pe listă, la care nu am avut timpul necesar să ajungem, din păcate. Însă vi le las aici, poate vă interesează să le includeți în propria vacanță:
- Observatorul de urși – aici poți vedea urșii în elementul lor, ai posibilitatea să le faci inclusiv fotografii profesioniste
- Peștera Sulfuroasă de pe Muntele Puturosu – ai de mers o porțiune prin pădure; locația este căutată pentru efectele terapeutie ale sulfului, însă trebuie avut grijă să nu vă aplecați sub nivelul gazului, din cauza pericolului de moarte
- Belvedere de pe Piatra Șoimilor (după un traseu de aproximativ o oră, poți vedea o superbă panoramă asupra Băilor Tușnad)
- Bastionul Apor (punct panoramic vechi de 140 de ani, cu o priveliște superbă)
- Balu Resort – un parc de aventuri cu 11 trasee, tiroliană, cazare, terasă, excursii off-road etc.
Și asta nu este tot, zona are multe alte atracții, depinde doar în ce direcție vreți să mergeți și câte zile aveți la dispoziție. Până una alta, sper să vă ajute în organizarea unei escapade scurte, dar frumoase!
Lasă un răspuns