Lacul Ochiul Beiului a devenit super-popular printre turiști, și pe bună dreptate: are o culoare desprinsă din povești. Pozele abia dacă reușesc să redea nuanța exactă de verde sau albastru, fiindcă aceasta este și mai intensă în realitate, iar lacul este atât de limpede, că poți vedea pietrele de pe fundul apei sau păstrăvii care înoată în voie.
Cu o apă care nu îngheață niciodată, de la un albastru deschis, până la un turcoaz pătrunzător și chiar un verde smarald în lumina soarelui, acesta reprezintă un loc unic din România și o destinație pe care nu ar trebui să o ratezi.
⛰️Unde se află Lacul Ochiul Beiului?
Situat în Munții Aninei, în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, mai exact în județul Caraș Severin, lacul se găsește pe valea Râului Bei. Prin urmare, traseul până la acest lac urmează cursul râului, de susurul și peisajele căruia te poți bucura în voie.
Alte două opriri pe care le poți face înainte și după Lacul Ochiul Beiului sunt două cascade superbe, asemănătoare Cascadei Bigăr (extrem de populară și ea, care se află, de altfel, tot în același parc național!). Este vorba despre Cascada La Văioaga și Cascada Beușnița.
Noi am reușit să oprim doar la Cascada La Văioaga – în drumul cu mașina spre Păstrăvărie – și am avut surpriza să descoperim o superbă cădere de apă în două drepte, de la 6 metri, acoperită de mușchi. Ai un indicator pe marginea drumului și nu trebuie decât să cobori o porțiune abruptă, care-ți va lua cam 2-3 minute la pas ca să o descoperi.
Viteza cu care aceasta cade ajută la formarea unei spume albe pe fundalul turcoaz al apei înconjurate de brazi înalți. Sunt niște culori fascinante, care merită admirate, iar dacă ai puțin curaj, te poți urca pe pietrele de la baza cascadei ca să te bucuri la maxim de puterea revigorantă a naturii.
⛰️Cum arată traseul către Lacul Ochiul Beiului?
Există două variante pentru a ajunge la Lacul Ochiul Beiului. Dar oricare din ele presupune să treci prin satul Potoc și să ajungi cu mașina la Podul Bei. Aici plătești o taxă de intrare în Parcul Național Cheile Nerei. Poți alege să lași mașina aici și să continui pe jos pe un drum forestier, sau poți merge mai departe cu mașina, încă 3 kilometri, până la Pescărie.
De aici ai de făcut o drumeție de 30 de minute (deci o oră dus-întors), scurtă și ușoară, până ajungi în poienița unde se găsește lacul. Vei merge prin pădure, însoțit de susurul Râului Bei și vei urma dunga galbenă. De la Lacul Ochiul Beiului mai poți urca încă 30 de minute pentru a vedea Cascada Beușnița.
Pe măsură ce te apropii de Lacul Ochiul Beiului, parcă și râul începe să-și schimbe culorile, însă nu ajunge, totuși, la frumusețea lacului. Acesta este alimentat de un izvor carstic, care datorită debitului puternic, face ca lacul să nu înghețe niciodată, indiferent de anotimp.
Pe cât este de fermecător, Lacul Ochiul Beiului este pe atât mic, având adâncimea maximă undeva la 3,5 metri. Într-adevăr, e atât de frumos încât unii sunt tentați să intre în el, chiar dacă este semnalizat faptul că scăldatul este interzis.
⛰️ Legenda care înconjoară Lacul Ochiul Beiului
Având această frumusețe răvășitoare la care te-ai putea uita ore în șir, Lacul Ochiul Beiului a inspirat numeroase povești și legende. Chiar faptul că nu îngheață a fost pus pe seama explicației că ar fi un lac fermecat.
Una din legendele ce înconjoară lacul este scrisă chiar pe pancarta de la fața locului. Aparent, pe vremea când aceste ținuturi erau stăpânite de otomani, trăia și un prinț turc (bei) cu ochi albaștri. Acesta s-ar fi îndrăgostit de o domniță din satul Potoc, ce era cu oile la păscut.
Tatăl prințului s-a împotrivit iubirii lor și a ordonat ca tânăra să fie ucisă. Aflând de acest lucru, tânărul prinț s-a dus să apere viața iubitei sale și, în această luptă, și-a pierdut unul dintre ochi. Astfel, a apărut Lacul Ochiul Beiului, care păstrează culoarea ochilor prințului. Jertfa și lacrimile sale de suferință ar fi dus la nașterea izvorului care alimentează lacul.
Indiferent când și cum s-a format acest lac, merită văzut măcar o dată în viață, mai ales dacă iubiți locurile naturale superbe ce au darul de a ne lăsa cu gura căscată!
Lasă un răspuns