În acest circuit mult-visat prin Maramureș, știam din start că nu vrem să ratăm călătoria cu cea mai lăudată mocăniță din România: mocănița din Vișeul de Sus, care traversează întreaga vale a Vaserului. Așa că ne-am rezervat din timp o zi, special pentru această activitate, fiind atenți pe unde să înnoptăm și la ce oră să ne trezim, astfel încât să nu ratăm această experiență!
CUPRINS
🚂 Cum s-a transformat mocănița într-o atracție pentru turiștii din Maramureș?
Știam în mod eronat că mocănița este singura din România, dar aparent sunt cel puțin șapte astfel de mocănițe, în zone diferite (Suceava, Mureș, Hunedoara-Alba, Bistrița, Comandău, Câmpeni etc.).
Ce o face de fapt unică este faptul că e ultimul tren forestier cu aburi rămas în lume, construit în 1932, după model austro-ungar, cu ecartament îngust, de 760 mm (da, chestia asta nu sună wow în scris, dar te va surprinde când vei vedea cât de îngust este, de fapt, sub greutatea vagoanelor!). Scopul ei era de a transporta lemnele din pădurea Parcului Național Munții Maramureș.
De fapt, în acea perioadă, la începutul secolului trecut, trenurile forestiere erau la modă în întreaga Europă, mai ales în zonele carpatice, principiul de funcționare fiind foarte simplu și bazându-se pe gravitație.
Așa că mocănița pornește din stația CFF Vișeu de Sus și funcționează chiar și-n ziua de astăzi, iar din anul 2000, s-a deschis și pentru turiști, cu ajutorul primit din partea unei asociații elvețiene. Astfel, locomotivele vechi au fost renovate și au fost aduse vagoane pentru persoane.
🚂 Unde ne-am cazat pentru a merge cu mocănița din Maramureș?
După cele două nopți petrecute în Breb, ne-am cazat în Borșa, o altă localitate cunoscută pentru peisajele ca din basme, cu coline întregi de case, păduri și verdeață, frumoase, indiferent de anotimp. Am găsit pe Booking o cazare destul de bună la preț, în casa unei familii de localnici, în care am avut un întreg etaj, precum și bucătăria, doar pentru noi. Mi-a plăcut și că era situată nu în centrul orașului, ci în partea aceea aerisită, mai de la țară, mai aproape de munte.
Tot în Borșa am făcut și un traseu la Cascada Cailor, cea mai înaltă din România (90 de metri), dar am să vă povestesc în alt articol despre asta. Din Borșa aveam de mers cu mașina vreo 30-40 de minute până la stația CFF Vișeu de Sus, de unde pornește mocănița.
🚂 Cum ne-am făcut rezervare și cât costă biletul?
Ne-am riscat puțin și am lăsat rezervarea pe ultima sută de metri, cu toate că aveam drumul cu mocănița planificat încă de la început pentru ziua respectivă. Ceea ce nu vă sfătuiesc să faceți, ci să vă rezervați din timp!
Am intrat pe site-ul lor oficial, iar acolo poți foarte ușor să-ți alegi tipul de bilet (noi am dat 65 de lei de adult; poți da 105 lei dacă vrei să incluzi și mesele în prețul final, adică să cumperi biletul „Mocănița Special”), precum și ora plecării (9:00, 9:30 sau 10:00 dimineața). Prețul diferă pentru alte categorii sociale: 55 lei/pensionar, student și 45 lei pentru școlari.
Sincer, nu cred că se merită neapărat prețul pentru Mocănița Special. O porție de carne cu garnitură și salată este până în 20 de lei și poate fi suficient și pentru două persoane, mai ales dacă mai adaugi un desert de la ei!
🚂 Este foarte important să verificați din timp pe site-ul lor disponibilitatea, fiindcă programul lor diferă în funcție de sezon, de vreme (am înțeles că nu circulă în zilele geroase de iarnă) sau de fluxul de turiști.
🚂 Cum a fost călătoria cu mocănița pe Valea Vaserului: durată, pauze, prânz
Mocănița pornește din stația Vișeu de Sus, iar ultima oprire este în stația Păltin, pe un traseu de 21,6 km pentru turiști (din cei 60 pe care-i parcurge în mod normal). În Păltin veți sta cel mai mult, cam 40 de minute-o oră, fiindcă se va face și schimbarea locomotivei.
🚂 Un alt mic sfat: La ultimul popas, de la Păltin, acolo unde se face schimbul locomotivei, cred că e interesant să mergeți până acolo să vedeți cum se face. Noi ne-am prins prea târziu că am fi putut vedea procesul, iar majoritatea e prea ocupată să stea la coadă la mâncare sau la suveniruri.
Fiindcă era mijloc de septembrie și am prins o vreme ploioasă și ne raportam doar la fotografiile cu mocănița descoperită (fără geamuri), speram să nu înghețăm prea tare de frig. Însă în gară ne așteptau vagoanele acoperite (cu geamuri), iar în interior aveam sobele pe care să le alimentăm cu brichete din rumeguș.
🚂 Sfat! Nouă ni s-a spus să ajungem cu jumătate de oră înainte, dar dacă ajungi și mai devreme, ai timpul necesar să-ți alegi locul în mocăniță. Încearcă să stai pe partea stângă a sensului de mers, pentru a surprinde mai bine peisajele!
Asta dacă vrei să te și bucuri de fotografii! Chiar dacă vagoanele sunt acoperite, geamurile se pot lăsa în jos cu totul, astfel încât să poți filma și să poți face poze!
Așa că am urcat, am făcut căldură, ne-am bucurat de aerul vintage al mocăniței. Mie, cumva, îmi amintea de copilărie. Dar, pe de altă parte, ne întrebam ce am putea face 5 (cinci!) ore pe traseu – mai ales că acolo ni s-a zis ceva de șase ore. Asta însemna două ore dus, două întors și două opriri. Prima parte a drumului am trecut prin Vișeul de Sus, pe lângă casele locuitorilor, am oprit puțin acolo unde se tăiau lemnele, iar apoi ne aștepta un drum prin păduri de fag, pe lângă râul Vaser, peste podețe, pe lângă stânci, ba chiar, spre final, am trecut printr-o poartă maramureșeană!
La prima oprire puteai să faci câteva fotografii, dar să-ți și cumperi o gogoașă, un ceai, o cicocolată caldă, apă, sucuri sau… să mergi la toaletă. La a doua, ai mai mult timp să mănânci și un grătar (dacă nu îl ai inclus în preț, de la început, îl poți plăti la fața locului) – la un restaurant în aer liber; tot acolo ai un foișor, băncuțe și tineri îmbrăcați în port popular, care prezintă dansuri tradiționale. Una peste alta, mâncarea este foarte bună, dar parcă tot mai mult de bucuri de natură când o iei la pas.
Era cam friguț, dar tot ne-am întrebat cât de frumos ar fi și iarna cu mocănița. În rest, cred că un moment tare frumos a fost acela când ne-am întâlnit cu altă mocăniță plină cu turiști, venind din sens opus!
Ca o concluzie, experiența este una plăcută (mai ales dacă-ți plac lucrurile ce te aruncă în trecut și-n alte lumi apuse), organizarea nu lasă de dorit (cum se mai întâmplă uneori în cazul marilor atracții turistice), și cred că este foarte mult unul din lucrurile ce merită bifate pe listă, că au fost făcute măcar odată în viață!
O experienta deosebita, merita incercat ;)
Excelenta prezentare, felicitari autorului!
Multumesc frumos! :)