7 mari exploratori si calatori nascuti in Romania care te vor face mandru sa fii roman

Deseori, când vorbim despre România, vorbim mai mult despre lucrurile negative decât despre cele pozitive. Cu toate astea, îmi doresc ca acest blog să fie o sursă de inspirație pentru toți românii care ajung aici. Și dacă tot este 1 decembrie și ați poposit pe blogul meu de călătorii, am zis să dezvolt în continuare acest subiect. Am fost atât de plăcut surprinsă să aud în ultimele luni despre români care au făcut lucruri pentru țara noastră explorând lumea și al căror nume a rămas undeva, în străinătate. Așa încât, eu consider că aceste nume ar trebui aduse și mai des pe buzele noastre și să le aflăm povestea mai în detaliu!

Așa că haideți să descoperim împreună șapte dintre cei mai mari exploratori și călători români!

1. Emil Racovita – Omul de stiinta ce a petrecut un an in Antarctica

Emil Racoviță, născut la Iași, l-a avut ca învățător pe Creangă în ciclul primar de școală. Se remarcă de tânăr ca un adevărat om de știință și este desemnat ca naturalist pe vasul Belgica, într-o expediție antarctică organizată de Societatea Belgiană de Geografie.

Cunoaște astfel mari exploratori care descoperă la rândul lor cei doi poli ai Pământului. Dar nu doar expediția antarctică l-a definit pe cercetător, fiindcă acesta a trecut și prin Patagonia și Țara de Foc în timpul acelei călătorii.

Așadar, în apropierea continentului antarctic, nava Belgica rămâne blocată între ghețuri timp de 13 luni (vorbim de sfârșitul secolului XIX!), adică suficient timp pentru ca membrii echipajului să-și întreprindă cercetările. Practic, a fost prima expediție în apele antarctice, și asta, în condițiile iernii sud-polare. S-au obținut date valoroase cu privire la fizica globului și structura sa geologică. Biolog, Racoviță colecționează peste 1600 de specii de floră și faună (și scrie inclusiv despre viața balenelor și a pinguinilor), dintre care sute erau necunoscute la acel moment!

60 de volume de scrieri au rezultat în urma cercetărilor. În plus, Racoviță denumește una din insulele aflate în vecinătatea Antarcticii, Insula Cobalescou (după memoria unui profesor de la liceu, geologul Grigore Cobălcescu).

Însă activitatea lui Racoviță nu se oprește aici: continuă să călătorească în Africa, în Europa și pe Marea Mediterană, descoperind o nouă pasiune, studierea peșterilor. A fost profesor pentru multe generații de studenți și a ținut conferințe în alte mari orașe europene, iar în 1920 pune bazele biospeologiei, o nouă știință și înființează în România primul Institut de Speologie din lume.

Ideea lui Emil Racoviță de a se organiza o instituție de stat pentru un turism care să respecte natura se materializează în anul 1926, când fondează Oficiul Național de Turism (ONT), oficializat prin decret regal.

2. Iuliu Popper – Conchistadorul roman din Tierra del Fuego

Nu știu câți dintre noi știm că în Țara de Foc, adică în cel mai sudic punct al Americii de Sud, există o mulțime de denumiri românești. Asta datorită faptului că Iuliu Popper (sau Julius Popper), explorator român de origine evreiască, a ajuns în 1886 în Țara de Foc, unde a descoperit tot felul de forme de relief și țărmuri inospitaliere, sălbatice, specifice zonei, pe care le-a și botezat!

Iulius Popper a întreprins expediții mai întâi în India, China, Japonia, Alaska, și mai apoi a traversat cele două Americi de la Nord la Sud, până în Cuba, Brazilia și Argentina, unde s-a și stabilit.

Însă motivul principal care l-a dus acolo a fost goana după aur din Țara de Foc din Argentina. Fiind inginer, intră în contact cu oamenii politici din zonă și devine primul care susține că există aur în Țara de Foc, devenind extrem de cunoscut. Toate ziarele mari ale vremii au scris despre el, iar Iulius Popper a ajuns să fie denumit Conchistadorul român al Patagoniei.

El a rămas în istoria Insulei Țara de Foc, numele său legându-se de întemeierea unor așezări în acest spațiu și colonizarea lor cu moșneni munteni, având suficiente abilități pentru a dezvolta acest teritoriu din punct de vedere economic. Astfel, denumiri românești există și astăzi în acele zone, păstrate de la el: Punta Sinaia, Rio Rosetti, Rio Ureche, Rio Lahovari, Monte Lahovary, Puerto Popper.

În plus, Iulius a emis un timbru de circulație internă și a bătut monedă proprie, de aur. În ciuda importanței sale colosale din punct de vedere georgafic și istoric pentru acea zonă, numele său este extrem de controversat, fiindcă a fost considerat mai degrabă un om crud, un dictator care a luat în stăpânire insula în numele reginei României de la acea vreme (Elisabeta I, căreia i se mai spune și Carmen Sylva).

3. Spatarul Nicolae Milescu – Primul roman care a ajuns in China

Când vorbim de Nicolae Milescu, vorbim de vremurile specifice secolului XVII, acesta fiind un mare cărturar, traducător, dar și călător, geograf și diplomat al ținuturilor Moldovei la acea vreme. A plecat din țară mai întâi pentru a-și urma studiile, pentru prima dată la Constantinopol. Despre spiritul de aventură și setea de cunoaștere ale spătarului Nicolae Milescu ni se spune că:

…se bucura de multa cinste, i se dau dregatorii destul de importante pe langa vremelnicii domni ai epocii, dar neastamparul din firea lui este mai puternic. Calatoreste prin tari straine, ajunge la Berlinul de pe vremuri. Inascutul spirit de aventura ii va fi indreptat un moment cu gandul spre tronul tarii.

– istoricul Literar Dumitru Murăraşu

Domnitorul Moldovei îl pedepsește, oprindu-i ambițiile de a accede la domnie, iar Nicolae Milescu pleacă din nou la Constantinopol, ca ambasador. Acolo traduce și Vechiul Testament în română, traducere care urma să fie folosită la editarea Bibliei de la București. După o perioadă de călătorii prin Europa, ajunge în serviciul țarului, la Moscova. La ordinul țarului rus, acesta pleacă spre China în 1675, ajungând la Beijing un an mai târziu, traversând marile fluvii din nordul Asiei. Astfel, acesta devine ambasador în China, dar nu-și uită rădăcinile și neamul!

Acolo, Nicolae Milescu culege informații militare, geografice și economice despre regiuni pe care nu le cunoștea, trecând chiar și prin ținutul înghețat al Siberiei. Vizita diplomatică se transformase, de fapt, într-o acțiune de spionaj, mai ales că Milescu avea în subordine o delegație de 150 de oameni care adunau informații despre o țară necunoscută rușilor (inclusiv cartografierea amănunțită a locurilor străbătute). Din aceste informații culese au ieșit câteva cărți de călătorie semnate de Spătarul Milescu, în care-și notează impresii, precum și obiceiuri ale localnicilor, care se transformă în niște ghiduri valoroase de urmat în zonele izolate ale Asiei.

Spătarul Milescu avea să devină chiar profesorul viitorului țar Petru cel Mare! Una din lucrările scrise de Milescu include călătoria din Siberia până la frontiera Chinei, adică un jurnal fără valoare literară, dar foarte important din punct de vedere geografic și economic! Aceste manuscrise ale Spătarului Milescu au fost larg răspândite în Rusia, țările românești, Orientul Apropiat și chiar în Europa Occidentală!

4. Ilarie Mitrea – Primul roman care a ajuns in Australia si a avut grija de bastinasii din Indiile Orientale

Deși nu a avut cele mai bune posibilități materiale, provenind dintr-o familie modestă, Ilarie Mitrea a devenit student la medicină, dovedind de mic abilitățile intelectuale cu care era înzestrat. Călătoriile lui în străinătate au început cu prima plecare în Viena, acolo unde ea obținut calificarea de doctor în medicină.

În scurt timp Ilarie Mitrea a devenit medic militar, plecând pentru prima dată în 1865 către Australia, în funcția de medic chirurg, pe ruta Hamburg-Brisbane.

A doua oară, Ilarie a plecat cu Maximilian (fratele împăratului Franz Josef) în Mexic, acolo unde s-a aflat pe linia frontului, în lupta de eliberare națională a mexicanilor conduși de Benito Juarez. Activitatea lui nu s-a redus, însă, doar la cea de medic, fiindcă acesta a devenit pasionat de limba, cultura și arta băștinașilor de acolo, aspecte pe care obișnuia să se consemneze. După ce Maximilian a fost împușcat de mexicani, Mitrea și-a continuat activitatea în slujba comunității mexicane.

Astfel, în anul 1868, Ilarie Mitrea a revenit în satul natal de lângă Sibiu, aducând după sine colecții etnografice diverse. Dorința de a-și deschide un cabinet medical în Transilvania, unde să se stabilească, nu a fost îndeplinită din cauza refuzului de a i se acorda dreptul de liberă practică. Ba chiar autoritățile austro-ungare doreau să-l acuze de trădare pentru faptul că a susținut comunitățile mexicane.

Dezamăgit, Ilarie Mitrea s-a integrat 2 ani mai târziu în armata olandeză ca și căpitan medic, plecând în Indiile Orientale Olandeze (Indonezia), acolo unde și-a petrecut 21 de ani din viață, până la întoarcerea în satul natal. Totuși, el s-a stabilit la Viena, acolo unde a și murit.

Acesta a fost remarcat nu doar datorită capacităților sale profesionale, ci și datorită implicării în dezvoltarea țării noastre. Astfel, el a donat cele mai multe colecții de piei și preparate în alcool din toate clasele de vertebrate și crustacee provenite din insule ale Oceanului Indian către Muzeul de Istorie Naturală din București. Iată ce susținea el legat de dezvoltarea României:

“Multa vreme vom fi inca o tara mica si cu mijloace materiale reduse, pentru a cunoaste lumea ce ne inconjoara. Or dezvoltarea noastra ca natiune va fi intarziata atata vreme cat nu ne vom stradui sa ne cunoastem cat mai bine locul in lume, spre a sti cat pretuim si de a ne masura puterile, spre a sti foarte precis cu ce putem contribui noi la dezvoltarea intregii culturi a omenirii…

De asta am cheltuit atata vreme si atatia bani cu strangerea de lucrari din insulele Indiilor Olandeze, ca sa le daruiesc unui muzeu romanesc si sa pun si eu o caramida la ridicarea stiintei noastre nationale”.

– Ilarie Mitrea

Pe lângă acest rol, Ilarie Mitrea este cunoscut și ca un adevărat umanist (lucru pe care l-am observat deja din expediția din Mexic). În 1887 a obținut de la guvernatorul general al Indoneziei de azi un ordin prin care se interzicea olandezilor să tragă cu arma în băștinași (lucru care se întâmpla destul de des, din pură distracție).

În plus, acesta obișnuia să-i trateze gratuit pe băștinași, ajungând chiar să se căsătorească cu o localnică, cu care a și avut doi copii și alături de care și-a petrecut întreaga viață!

5. Dumitru Dan – Globe-trotter-ul care a inconjurat intreaga lume, pe jos

Românul care a străbătut în 6 ani 100.000 de kilometri pe jos, înconjurând pământul, este Dan Dumitru. Chiar și această simplă informație sigur vă va impresiona, dar veți vedea că multe lucruri îl recomandă ca un român de care să fim mândri. La data de 1 aprilie 1990, Dumitru Dan, alături de alți 3 prieteni, Alexandru Pascu, Gheorghe Negreanu şi Paul Pârvu, dar şi alături de câinele Harap, și-a început călătoria în jurul lumii.

Miza? 100.000 de franci, oferiți de societatea franceză Touring Club de France. Aceștia au fost selectați din 200 de grupuri care aplicaseră, pentru cel mai interesant traseu și pentru cea mai bună pregătire! Povestea călătorilor a rămas în istorie datorită jurnalului ținut de Dumitru Dan și a interviurilor acestuia înregistrate audio.

Conform itinerariului, cei patru urmau să parcurgă pe jos acea distanță, traversând trei oceane şi de şase ori Ecuatorul! Aceștia au trecut prin tot felul de aventuri, ba chiar au fost luați prizonieri ai aborigenilor australieni pentru o noapte sau au suportat acuzațiile de spionaj. Cu acest prilej, ei au devenit nu doar exploratori, ci și promotori ai culturii și tradițiilor românești, umblând îmbrăcați în costume naționale românești; în plus, fiind buni cântăreți și dansatori, au făcut cunoscute în lumea întreagă frumusețea folclorului românesc, obținând astfel și banii care să le asigure hrana!

Deși concursul a fost întrerupt din cauza primului război mondial, acesta a fost finalizat pe 14 iulie 1923 la Paris, unde Dumitru Dan a primit premiul promis și titlul de campion mondial. De ce doar el? Fiindcă ceilalți 3 prieteni au murit pe drum, în diferite condiții: Alexandru Pascu a murit în India, din cauza unei supradoze de opium (a nu se înțelege că era dependent, ci pur și simplu, nefiind obișnuit, a fost intoxicat), Gheorghe Negreanu a căzut într-o prăpastie în munții Chinei, iar Paul Pârvu a sfârșit în Florida, după 90 de mii de kilometri de mers, din cauza unei cangrene la picior (răni netratate corespunzător la vremea lor).

Vă dați seama ce putere interioară a avut exploratorul român, reușind să ducă de unul singur la final expediția, în condițiile în care își pierduse cei mai buni prieteni! Astfel, Dumitru Dan a schimbat 497 de perechi de încălţări şi 28 de costume naţionale şi a vizitat peste 1.500 de oraşe mari din 74 de ţări ale lumii de pe cinci continente!

6. Dumitru Dorin Prunariu – Primul si ultimul cosmonaut român

De data asta vorbim de un român care nu impresionează neapărat prin expedițiile în jurul pământului, ci prin cele din spațiu! Dumitru-Dorin Simion Prunariu, după o lungă pregătire în domeniul aviației, a obținut în 1999 titlul ştiinţific de doctor inginer în specialitatea „Dinamica sistemelor aerospaţiale” și și-a început cariera ca inginer stagiar la Întreprinderea de Construcții Aeronautice.

Însă ce îl recomandă a fi în lista exploratorilor români (de data aceasta în spațiu) este participarea sa la ultimele pregătiri pentru zboruri cosmice, între 1978-1981 (în cadrul centrului de lângă Moscova). Aceasta a avut loc după ce a fost selecţionat în cadrul grupului de candidaţi cosmonauţi români pentru programul „Intercosmos„. A fost confirmat, în mod oficial, ca primul nominalizat în zborul spațial, alături de un cosmonaut sovietic, care era comandant de echipaj. Tot atunci, a devenit ofiţer activ al armatei române. Echipajul din care făcea parte a fost desemnat pentru efectuarea primului zbor cosmic româno-sovietic.

În seara zilei de 14 mai 1981 Dumitru Prunariu a decolat în spațiul extraterestru cu nava „Soiuz 40” și a revenit pe Pământ 7 zile și 20 de ore mai târziu, după un parcurs circumterestru de 5.260.000 km. Astfel, Prunariu a devenit primul cosmonaut român și al 104-lea cosmonaut din lume, în condițiile în care de atunci numărul acestora a crescut la peste 450!

Începând cu anul 1992, acesta reprezintă Guvernul României la ONU, la sesiunile COPUOS (UN Committee on the Peaceful Uses of Outer Space). Însă amprenta lui în diverse asociații și medii de pregătire, precum și în lucrările pe care le-a scris, este mult mai vastă și necesită o întreagă cercetare dedicată vieții acestuia!

7. Iancu Avram – Primul roman care a traversat Dunarea de la izvoare la delta

Revenind la zilele noastre, Iancu Avram, fost bibliotecar, a reușit să obțină titlul de primul român în multe aspecte ce țin de sport și înot! Un explorator mai degrabă al apelor și al propriilor limite fizice și mentale, a obținut titlurile de „primul român care a traversat Lacul Snagov, fără costum de protecție, în 7 h 54 minute” sau „primul român care a realizat un maraton acvatic pe Dunăre, în lungime de 45 de kilometri, între Gropeni-Brăila Galați”. În 2018, acesta a parcurs înot și Marea Neagră, de la Sulina la Istanbul, fără costum de neopren, în 60 de zile.

Fost bibliotecar, inspirat de cărțile citite, și mai ales de Jules Verne, acesta și-a stabilit singur parcursurile între valurile fluviilor, mărilor sau lacurilor, ba chiar a scris propria carte despre experiențele înfruntate, numită Schimbarea ești tu.

Nu este doar primul român care a traversat Dunărea pe o distanță de aproape 3000 de kilometri (în 89 de zile, 7-10 ore pe zi de înot), fără costum de protecție, stabilind o premieră mondială, dar a traversat înot și apele înghețate ale Canalului Mânecii! Astfel, cei 62 de kilometri i-a parcurs în 17 ore și 54 de minute! În plus, acesta a adus o nominalizare istorică pentru România, de către World Open Water Swimming Association: Avram Iancu Man of the year – la înotul mondial în ape deschise.

Acum că am lămurit cum stăm cu acești români exploratori, vă urez cu tot dragul La Mulți Ani de Ziua României și vă întreb: pe voi care poveste de viață v-a impresionat cel mai tare și de ce? :)