Același blog, un nou drum: de la călătoriile prin lume, la călătoriile prin sine

A venit și timpul ca acest blog să se transforme, odată cu transformările din mine și din viața mea. L-am pornit la 23 de ani, cu timiditate, dar și cu un avânt uriaș. În același timp, am călătorit, am făcut poze ce păreau perfecte și am avut tot felul de aventuri pe care le așteptam și altele care m-au scos mult din zona de confort. Am așteptat să trăiesc viața aceea din articolele pe care le-am scris aici, să fiu fata din pozele care primeau aprecieri, care era întrebată destul de des „când și pe unde mai pleci?” sau „când mai stai și tu pe acasă?”.

Răspunsul meu era întotdeauna același: că nu e așa cum pare.

Nu e parte din mine să vreau să par altfel decât sunt, deși mi-am dorit mult timp acest vis, în care să călătoresc, să scriu, să mă exprim și să vă încânt. Adevărul este că e doar un vis frumos, că e multă muncă de cercetare și documentare și vacanțele pot deveni mai mult „o meserie” decât o simplă escapadă din viața de zi cu zi.

Acum, 3 ani mai târziu, am decis să renunț la blogul TravelHolyc.

Totuși, deși călătoriile vor fi mereu parte din sufletul meu și încă iubesc orice ține de explorat, descoperit, plimbat, încercat, vreau în același timp, să continui să fiu pe aici, dar și din alte posturi. M-am maturizat și am crescut o dată cu acest blog; am zis că mă las de el când nu aveam vizualizări și alteori, când eram prea ocupată cu alte lucruri, mă bucuram când sute de oameni îmi vizitau blogul într-o singură zi. Unde mai pui și comentariile și mesajele voastre, care m-au făcut să înțeleg că ceva-ceva tot am făcut bine!

Am crescut și la 26 de ani, vreau să fiu și aici cum sunt eu, fiindcă mereu am ținut să fiu autentică.

Pe de altă parte, de multe ori am simțit să mă și ascund și mi-a fost greu să fiu vulnerabilă. Am arătat aici prea puțin din mine și mai mult despre tot ce am vizitat și, cu timpul, am înțeles că de fapt toți căutăm vulnerabilitatea cu care să ne putem conecta.

Inclusiv eu caut asta la cei pe care îi urmăresc.

Am pierdut multe lucruri, m-am agățat de tot felul de visuri care în capul meu arătau bine și când le obțineam, nu era chiar așa. Apoi voiam următorul lucru frumos împachetat, și nu mă refer la oameni, ci la experiențe sau ceea ce consideram eu ca înseamnă reușite.

De multe ori ne amăgim singuri, când privim de la distanță niște lucruri care arată bine în exterior. Lucruri care ajung să ni se pară niște siluete palpabile pentru ca atunci când ajungem la ele să fie doar niște fantasme, siluete alcăuite din praf.

Ce vei găsi în continuare pe acest blog?

Ca să nu mă lungesc cu metaforele, TravelHolyc va fi un blog de trăiri personale, cu care sper că vă veți identifica. Va fi un blog unde voi scrie despre cărțile citite care m-au impresionat, despre oamenii care inspiră și transmit lucruri educative. Și, când va fi cazul, voi scrie și despre vacanțele în care voi mai ajunge, căci nu e în firea mea să uit de unde am plecat.

Fiindcă orice s-a întâmplat în viața mea în ultimii ani, un lucru știu sigur: scrisul este cel care mi-a fost ca un acasă, locul în care m-am întors mereu, indiferent de bucuriile sau tragediile vieții. Sunetul tastelor, buricele degetelor pe care le lovesc repetate pentru a scrie aceste rânduri, mulțumirea sufletească că ajung la alte suflete prin ceea ce scriu – aceste lucruri nu mi le poate lua nimeni.

După persoanele dragi, scrisul și blogul sunt refugiul meu. Acestea fiind spuse, sper doar să am curajul să fiu vulnerabilă până la capăt și să împart cu voi tot ce-mi trece prin minte și merită împărtășit!