După ce am scris despre majoritatea locurilor și activităților din Maramureș, m-am gândit să scriu un articol mai degrabă inspirat de oamenii locului și de tradiții. Iar asta începe cel mai bine cu Breb, un sat maramureșean tot mai vizitat în ultimii ani. Asta, pentru că a reușit să păstreze intacte legăturile cu tradițiile și trecutul și care fascinează astăzi atât turiștii români, cât și pe cei străini.
Mai jos vă voi povesti și despre un meșteșug extrem de întâlnit în zonă, și anume, sculptura, precum și despre cele mai cunoscute reprezentante ale acestui meșteșug: porțile maramureșene și tot ce am aflat despre ele de la Ioan Petric, un meșteșugar cunoscut și pasionat al zonei.
CUPRINS
🏕️ Cum am petrecut 2 zile în satul maramureșean Breb
Am trecut prima dată prin Breb în prima zi petrecută în Maramureș, când ne îndreptam spre Săpânța și zona nordică. Se spune că numele acestui sat vine de la castorul care a trăit pe aceste meleaguri. Ajungând deja în ținutul Mara-Cosău-Creasta Cocoșului, eram deja destul de fascinați de toate peisajele pitorești care se desfășurau în fața ochilor noștri, însă satul Breb, de la șoseaua principală, se vedea în mare fel.
Chiar și National Geographic Traveler a recomandat zona Maramureșului în top 20 de destinații, dând importanță inclusiv satului Breb.
Deși noi n-am apucat să vedem, duminica localnicii sunt îmbrăcați în portul țărănesc – lucru care se întâmplă la fiecare sărbătoare religioasă; alte meșteșuguri pe care le puteți vedea desfășurându-se aici sunt, pe lângă meșteritul lemnului: dulgheritul, tâmplăria, torsul lânii, țesutul.
❗ Dacă vreți să descoperiți ținutul Mara-Cosău-Creasta Cocoșului într-un mod atipic, dar care se vă apropie foarte mult de natură, puteți să apelați la traseele pe bicicletă, cu diverse grade de dificultate, care trec prin cele 7 sate tradiționale superbe, reprezentative pentru cultura maramureșeană: Ocna Șugatag, Budești, Breb, Hoteni, Hărnicești, Desești și Mara. Oricum nu se poate ajunge cu mașina dintr-un sat în altul, decât poate ocolind.
Ne-am cazat la Pensiunea Mărioara, așezată destul de central, la intrarea în sat. Aici tradițiile au rămas vii de sute de ani, iar dacă vrei să te desprinzi complet de agitația orașelor, acesta este unul din locurile unde o poți face. Ne-am plimbat două seri pe străzile neasfaltate ale satului, am vorbit cu localnicii extrem de prietenoși și tot de aici am pornit a doua zi pe traseul către Creasta Cocoșului.
În sat veți putea vizita și Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, pe care o veți fi zărit deja din depărtare, ieșind în evidență prin înălțimea și albul turlelor. Aceasta a fost adusă dintr-un sat vecin care a dispărut, având cel mai vechi turn de lemn din țară (datând din 1531), conform celor citite pe internet.
🏕️ Cât ne-a costat șederea în Breb? Cazare și mâncare
Costurile în acest sat maramureșean n-au fost chiar mici, așa cum te aștepți inițial. Într-adevăr, sunt sate mai puțin mediatizate, care păstrează un aer autohton impecabil și care n-au mărit prețurile foarte mult, însă Breb a fost chiar mediatizat în ultimii ani, iar localnicii au știut să profite de această popularitate. Cumva se merită, fiindcă ei încearcă să-ți ofere întreaga experiență maramureșeană.
Spre exemplu, la Pensiunea Mărioara am fost foarte mulțumiți și am avut parte de mese delicioase (ciorbă, gulaș, mămăliguță, prăjitură de casă, la care se adăuga și băutura tradițională, precum horinca și afinata), gătite de gazda care s-a dovedit foarte primitoare și mereu pregătită să ne dea sfaturi.
Așadar, cam acestea au fost costurile (fără a mai socoti motorina, pe care am consumat-o pe parcursul întregii săptămâne petrecute în Maramureș):
- Cazare: 288 de lei (2 nopți pentru 2 persoane)
- O masă (noi am optat pentru o cină tradițională la cazare): 100 de lei (50 de lei/persoană)
- O masă la un local tradițional din apropiere – Casa lu’ Dochia : 30 lei mic dejun / 45 lei prânz sau cină
Casa lui Ioan Petric și porțile maramureșene
După ziua pe care am petrecut-o pe traseul către Creasta Cocoșului, seara am dat o fugă și la Casa lui Ioan Petric, unul din obiectivele recomandate turiștilor. Am intrat timid pe poarta deschisă și am găsit un meșter în lemn, primitor, sociabil, deschis tuturor întrebărilor noastre, care lucra cu un ajutor la făurirea unor porți de mari dimensiuni. În scurt timp prezenta deschis frumusețea acestei meserii, păstrate de generații.
Cu această ocazie am văzut câtă muncă se depune, de fapt, pentru făurirea unei porți maramureșene și că acestea sunt adevărate opere de artă. Astfel de porți depind de un mare simț artistic, presupun și de cunoașterea modelelor, a simbolurilor și a tâmplăriei și o lucrare poate fi finalizată în câteva luni, ajungând la prețuri de mii de euro.
🏕️ Simbolurile întâlnite pe porțile maramureșene
Cu ocazia asta am aflat că, deși în trecut porțile maramureșene erau un privilegiu al nobilimii, în urma regimului comunist și a egalității impuse între diversele clase sociale, au început și țăranii să construiască astfel de porți.
Acestea simbolizează mai mult decât o delimitare a proprietății în lumea fizică; porțile maramureșene sunt o legătură cu o altă lume, cu căldura unei lumi arhaice, păzită de rele, funcționând ca un zid de apărare. Așadar, spațiul familial devenea un loc sacru, pur, iar stâlpul de poartă simbolizează legătura dintre cer și pământ (la fel ca funia sculptată).
Cele mai vechi modele sunt cele dacice: rozeta dacică, de exemplu, simbolizează Soarele (așa cum obișnuia să fie venerat în timpurile pre-creștine) sau viața sau dumnezeirea , iar unul din semnele rotunde simbolizează ploaia la romani; colții reprezintă dinții de lup (puterea ce se consideră că apără comunitatea de spiritele rele).
Avem apoi simbolurile creștinești: crucea; strugurii, care reprezintă vinul, adică sângele Domnului, și peștele. Partea tradițională maramureșeană, din ce am înțeles, este dată de: funie, care simbolizează continuitatea (deși am citit și alte interpretări, cum că ar fi reprezenta împletirea binelui cu răul, a luminii cu întunericul), cheia Raiului, colacul (simboluri ale genezei și ale perfecțiunii, ca o dovadă a credinței în valorile primordiale ale străbunilor), coniferul – lemnul din care este creată poarta, fagurele, trifoiul cu 4 foi (norocul).
🏕️ Puterea comunității într-un sat din Maramureș – legătura cu străbunii
După ce ne-a prezentat acest meșteșug, domnul ne-a invitat într-o cămăruță unde avea mai multe sculpturi interesante, pe care le-am putut admira. În acest timp ne-a vorbit despre copilăria lui și despre educația pe care o primise de la oamenii locului. Am fost bucuroși să redescoperim valorile autentice ale străbunilor, într-o lume în care încă mai contează. De exemplu, copiii se ghidau după sistemul de valori al comunității și urau să-i dezamăgească pe adulți și să nu se încadreze valorilor morale cu care erau crescuți.
Ei continuau să-și păstreze aceste trăsături de caracter până la bătrânețe. În general, țăranul maramureșean își conduce viața după principiile creștinești, știind din primii ani de viață ce înseamnă smerenia. Abia în urma acestei discuții am înțeles de ce ne-am simțit așa bine când luam contact cu oamenii locului și cât de importantă este ospitalitatea și deschiderea față de alt seamăn, indiferent de proveniența sa.
Așadar, pe lângă drumețiile pe munte și locurile vizitate, Maramureș a fost un prilej de a (re)descoperi valorile autentice românești, de a ne bucura de un spațiu cald și primitor, în care frumusețea plaiurilor întinse concurează cu frumusețea sufletelor localnicilor!
Lasă un răspuns