Cum ajungi la cea mai înaltă cascadă din România? Traseu la Cascada Cailor, pe ploaie!

Ultimul traseu pe care vi-l prezint, făcut în Maramureș, a fost și cel mai scurt și, poate, cel mai ușor; este vorba despre traseul la Cascada Cailor, situată în Munții Rodnei. Este un traseu mai scurt decât cel la Creasta Cocoșului și, cu siguranță, nu se poate compara cu cel de pe Ceahlău, spre Vârful Toaca – nici ca durată, nici ca dificultate, fiind scurt și ușor.

Cascada Cailor este, în general, renumită nu doar ca fiind una din cele mai spectaculoase din România, dar și una din cele mai înalte (dacă nu cea mai înaltă!), aflându-se la altitudinea de 1300 de metri, cu o cădere de apă de 90 de metri. Unele site-uri o numesc ca fiind cea mai înaltă cădere de apă din România, cu toate că și Cascada Scorușu din Munții Lotrului (cu o cădere de 102 metri, la o altitudine de 860 de metri) este denumită la fel de alte publicații.

Am presupus că se vor lua în considerare ambii factori, inclusiv altitudinea – nu doar înălțimea propriu-zisă a cascadei.

🥾 Cum poți ajunge la Cascada Cailor, pornind din stațiunea Borșa?

Există două căi pentru a vizita această splendoare a naturii:

• fie cu telescaunul, care, aparent, funcționează în orice anotimp, pornind de la Complexul turistic Borșa către vârful pârtiei (cu o durată de 17 minute); de aici aveți de coborât 20-30 de minute până la Cascada Cailor, pe o potecă; prețul este de 30 de lei de persoană, dus-întors.
• fie la pas. Iar aici aveți alte două variante: ori porniți din centrul stațiunii Borșa și veți face 2-3 ore pe drumul marcat cu triunghi roșu; fie veți lua mașina până în locul unde se oprește drumul asfaltat și, de la Complexul turistic Borșa, ajungeți într-o oră și jumătate la cascadă (urmând, efectiv, același marcaj). În acest caz, vă recomand să vă echipați corespunzător pentru o drumeție!

Această ultimă variantă am folosit-o și noi, preferând să ne și bucurăm puțin de natură și pădurile Carpaților Orientali.

🥾 Cum s-a format Cascada Cailor?

Cu toate că legenda care înconjoară acest loc este una poetică, desprinsă din folclor, realitatea ține de puțină geografie. Astfel, această cascada este formată, de fapt, din apa care se adună într-o depresiune circulară glaciară, rezultată din topirea zăpezii și din precipitații. Acest surplus se revarsă de-a lungul stâncii abrupte, peste Podul Cailor, formând celebra cascadă.

https://www.instagram.com/p/CU8QziAhetA/

Poate vă interesează să știți și că Parcul Național Munții Rodnei este și cea mai mare arie protejată ai Carpaților Orientali (fiind și cei mai înalți și dificil de parcurs din această grupă a Carpaților).

🥾 Descrierea efectivă a traseului către Cascada Cailor, pe ploaie (nu uitați de echipament!)

Doar ce ajunsesem în Borșa în acea zi și aveam planificată această drumeție. Însă vremea nu ținea deloc cu noi: chiar dacă se mai oprea ploaia, tot era umed și înnorat și tare rău mi-a părut fiindcă, în afara orașului, Borșa are niște coline superbe, asemănătoare celor din Moeciu de Sus. Am întrebat un localnic cât am face până la Cascada Cailor și dacă este recomandat să ajungem acolo, însă ne-a descurajat, spunând că vremea este prea rea pentru cele 2-3 ore cât aveam de mers pe jos.

Însă nu voiam să pierdem o întreagă zi din cauza vremii. Așa că am aflat și despre traseul mai scurt, pe care îl puteam parcurge mai întâi cu mașina. Am cumpărat rapid două pelerine de ploaie, am lăsat mașina la intrarea în complexul turistic și am pornit la drum. Un localnic ne-a spus că am ajunge la cascadă în 30 de minute, ceea ce ne-a dat speranțe parcă prea mari.

După 45-50 de minute de mers, ne temeam să nu fi urmat marcajul greșit. Bineînțeles, n-a fost cazul.

A urmat apoi un drum interesant, în care picura pe alocuri, în care frigul începea să se simtă din ce în ce mai puțin, datorită efortului și în care lăsam, încetul cu încetul, Borșa în urmă. Dar priveliștile asupra ei tot erau frumoase, în ciuda vremii închise. Mirosea a ploaie, a pământ umed și a pădure. Era o atmosferă ca de basm – natura, munții și brazii au modul lor de a șopti tot felul de povești încântătoare. Nu credeam că vom mai întâlni alți turiști și eram siguri că telescaunul nu funcționa.

De fapt, ne descurajase puțin și faptul că n-am mai întâlnit alți turiști pe drum și am presupus că ne-am aventurat prea mult.

Ne-am mai oprit la ciupercuțele roșii și de alte culori să le privim, am mai făcut mici opriri pentru fotografii și când aproape ne pierdusem speranța, crezând că se va însera până să apucăm să vedem cascada, am dat iarăși peste pârâul de lângă care plecasem la început, ce trecea printre brazii semeți, din acele cărora încă se scurgeau picăturile de ploaie.

Și, într-un final, dincolo de ceață, începea să se ivească un firicel din ce în ce mai mare de apă. Și un foișor! Continuam să pășim, tot mai încântați, până când am rămas cu gura căscată, lăsând tot mai mult capul pe spate, timp în care treptele cascadei continuau să se ridice tot mai sus, spre cer. Așadar, am descoperit cele trei trepte mari de cădere: una de 40 de metri, a doua de 20 și a treia tot de 40.

Curând, a apărut un grup mare de turiști veniți din altă direcție și ne-am dat seama că de fapt telescaunul funcționa probabil sau a fost pus în funcțiune după ce noi am decis să facem traseul. Apoi am aflat că acesta nu pornește decât cu un minim de zece persoane.

Nici nu mai conta. În acel moment am știut că a meritat efortul și disconfortul de a merge pe ploaie. Mai ales că, nu este chiar neplăcut să vezi o așa cădere de apă cum se pierde în ceață, parcă pierzându-se în nori.

P.S.: Nouă nu ne-a mai ajuns timpul, însă dacă tot ești în zonă, să știi că poți ajunge și la Lacul Știol, un lac glaciar – asta mai ales dacă pornești mai devreme de amiază la drum. Aparent, dai de o poiană cu același nume și de niște peisaje superbe!

Ca o concluzie, dacă ajungi în zonă și ai chef de un traseu scurt și de efect, Cascada Cailor n-o să te dezamăgească. Știi deja că e renumită, o vezi în poze, dar realitatea tot nu va înceta să te surprindă!