Dacă majoritatea vizitează în Franța pentru prima dată orașele mari, de tipul Paris sau Marseille, eu am fost doar în trecere prin aeroportul din Paris, fiindcă mă îndreptam către un orășel despre care nu știam mai nimic.
Am fost purtată doar de dorința de a fi surprinsă de un loc nou (în apropierea Mării Mediterane) și de a participa într-un alt proiect european, finanțat de Erasmus. Despre aceste proiecte am scris mai multe aici.
Proiectul avea ca temă centrală arta contemporană și mi-am spus că nu am cum să îl ratez. Pe lângă pasiunea pentru tematica proiectului, mai aveam și o nevoie acută de ceva timp de a mă desprinde puțin de lucrurile familiare și de a fi cuprinsă de noutate și surprinsă. De a gusta din bunătățile franceze, de a mă plimba pe străzile boeme și de a mă lăsa purtată de valurile acestei limbi străine, care se vorbea în jurul meu!
CUPRINS
Cateva cuvinte despre Nîmes
Într-adevăr, am fost surprinsă, dar în alt sens decât m-aș fi așteptat. După trei călătorii în orașe diferite ale Italiei (deci mă puteam declara oarecum sătulă, deși niciodată nu te poți sătura de Italia), aveam să descopăr și aici, în Nîmes, o lume puternic influențată de ocupația romană de acum 2000 de ani.
În trecut colonie a lumii romane, în prezent este reședința departamentului Gard, regiunea Languedoc-Roussilon, dar păstrează multe monumente din acea perioadă, care merită vizitate. Practic, Nîmes este o combinație de culturi: romană, spaniolă și franceză.
De asemenea, o chestie tare interesantă despre acest oraș, pe care am aflat-o ulterior, ar fi că, la sfârșitul Evului Mediu, Nîmes a cunoscut o perioada înfloritoare, mai ales în domeniul textil: aici s-a creat celebra pânză de Nîmes, precursoarea denimului (de Nîmes, pronunță-l mental)!
Cum ajungi in Nîmes, Franta?
Ca să ajungi acolo, ai de parcurs un drum lung, dar care merită. Poți merge până în Marseille sau până în Barcelona și de acolo să iei trenul cu această direcție. Eu am mers în Paris, am luat un tren către Lyon, și apoi către Nîmes. Deci dacă te decizi să îl vizitezi, este scuza perfectă ca să mai vezi alte două orașe din Franța.
Mie mi-a plăcut tare mult să călătoresc cu trenul, oamenii sunt foarte politicoși (nu cred că doar cu străinii, ci și ei între ei). Îți zâmbesc, sunt plăcuți și își văd de treburile lor (fie că au treabă pe laptop, schițează pe un caiet de desen – am văzut foarte mulți designeri -, sau citesc câte ceva).
Nu știu de ce am rămas cu impresia că Nîmes este un oraș micuț, întrucât m-am informat de curând și se pare că are peste 140.000 de locuitori!
Les Arènes
Datorită prezenței Amfiteatrului Roman, tot comparam Nîmes cu o Romă mai mică. Cel puțin la asta mă tot gândeam când treceam pe lângă ea. Se pare că i se mai spune în engleză și French Rome. Timp de două mii de ani a fost constituit ca refugiu în perioadele în care barbarii invadau orașul.
Construit în anul 70 d.H., a fost renovat în 1863 pentru a adăposti luptele cu tauri. În prezent, lăudându-se ca cel mai bine păstrat amfiteatru din Franța, se dau spectacole în aer liber, de dans sau corridă (în față este și o statuie a unui toreador).
Costă în jur de 10 euro să vizitezi interiorul și să urci deasupra lui. Din păcate, nu am avut timpul necesar să fac asta, dar este recomandabil!
Jardin de la Fontaine
Te plimbi pe Quai de la Fontaine, un bulevard cu copaci înalți, plini de frunzele care stau să cadă lent. Te îndrepți ușor către Grădinile Fântânii și te lași învăluit de vântul ușor, iar în zilele prea călduroase, umbra copacilor puternici te salvează și te adăpostesc de soarele arzător.
Dacă de la Pont du Gard, binecunoscutul apeduct roman, apa era împărțită în tot orașul, ei bine, Jardin de la Fontaine (prima grădină publică din Franța), a fost construită în Secolul Luminilor (1745). Astfel, fântâna și canalele sunt și ele parțial romane, păstrând esența acelor timpuri îndepărtate.
Aici, templul închinat zeiței romane a vânătorii, Diana, este înconjurat și protejat de fântâni, copaci și statuile unor nimfe.
Pentru mine, a fost decorul perfect pentru o după-amiază însorită, fără să știu de fapt câtă istorie zăcea într-un loc pe care-l apreciam doar din punct de vedere estetic. În parc, oamenii stăteau la iarbă verde, deși soarele ardea.
Ce m-a uimit foarte tare a fost diferența de temperatură de la o zi la alta sau de la noapte la zi. Zilele, destul de calde, iar nopțile, reci. Deseori, bătea un vânt agresiv, deși soarele strălucea pe cer. O altă diferență culturală: dacă eu purtam un puloveraș și o geacă subțire, localnicii umblau în pantaloni scurți și tricou.
Arta stradală
Un cartier întreg al Nîmes este dedicat artei stradale, graffiti-ului, frescelor și tagurilor. Este vorba despre cartierul Gambetta/Richelieu, iar echipa de artiști urbani se adună într-un centru construit ca un bar, numit simplu, THE SPOT – un loc ce conține multe creații care-ți fură privirea și îți dau de gândit datorită ingeniozității lor.
Scopul lor, ca al oricărui artist, este de a face oamenii să conștientizeze anumite aspecte ale vieții sau probleme cu impact social, de a-și lăsa amprenta și viziunea proprie, dar și de a înfrumuseța și a crea un spațiu al culorilor, prin care devine o plăcere să te plimbi.
Străzi și arhitectură
În ciuda istoriei extrem de prezente în acest oraș francez, mari arhitecți au participat la planificarea urbană în ultimele secole (de exemplu, Philippe Starck). Este o încântare să te pierzi pe străzile lui. Într-adevăr, este un oraș luminos în care domină construcțiile de culoare deschisă, cum puteți vedea și în pozele de mai jos. Mie mi-au plăcut curățenia, ordinea, fiindcă îi oferă un stil aparte (nu știu dacă sunt specifice tuturor orașelor franceze).
În rest, a fost dificil faptul că am ajuns exact sâmbătă spre miezul nopții, fiindcă dacă îți lipsește ceva din bagaj, degeaba cauți tot orașul și întrebi dacă nu e măcar singurul mall deschis. Magazinele sunt închise duminica și da, e bine să știi asta de dinainte să ajungi într-un oraș francez, ca să nu te trezești că îți lipsesc lucruri esențiale și că nu ai de unde să le iei.
Maison Carrée
Romanii nu au lăsat moștenire doar amfiteatrul cu 20.000 de locuri, pe vremea când încercau să construiască rețeaua de drumuri dintre Roma și Spania, numită Via Domitia. Casa Pătrată (Maison Carrée) este un templu dedicat fiilor adoptivi ai Împaratului Augustus. A fost construit în secolul V, iar biletul de intrare costă în jur de 4 euro.
Poți să îl admiri și din exterior, pentru că sunt multe localuri drăguțe și primitoare în aer liber, în vecinătatea construcției!
Esplanada Charles-de-Gaulle cu Fontaine Pradier (1851)
Și pentru că îmi place să descopăr și să împărtășesc semnificațiile din sculpturile înfățișate, aflați că Fontaine Pradier a fost construită în secolul 19, din marmură, de către arhitectul Charles Questel și sculptorul James Pradier. Femeia din centru reprezintă în mod alegoric exact orașul Nîmes, fiind încoronată cu elementele romane ale orașului: Arenele și Maison Carrée.
Ea este înconjurată de 4 personaje, doi bărbați și două femei, ale căror vase adună apa, și reprezintă cele patru cursuri de apă majore ale regiunii Nîmes.
Biserica Sainte-Perpétue-et-Félicité (1852-1864)
Construită în stil eclectic, Biserica îi are în centru pe sfintele martire Perpetua și Felicia, din perioada împăratului Septimiu Sever.
Unde sa mananci in Nîmes?
Am fost încântată cam de toate localurile unde am mâncat sau am băut un pahar de vin. Fie că era vorba să mănânc peste zi sau de o ieșire noaptea, este o încântare să te plimbi prin centrul acestui oraș. Am nimerit „din greșeală” și într-un loc cu deserturi gustoase și ceaiuri, cu un decor pe măsură (vedeți mai jos).
Crocodilul, simbol al orașului
Este foarte interesant faptul că veți găsi crocodilul (uneori alături de un palmier) peste tot, ca simbol al orașului, chiar și pe suveniruri sau magneți. Tot din perioada împăratului Augustus vine și această tradiție.
Pe lângă faptul că a construit zidurile de apărare ale orașului și porțile acestuia, datorită lui apare crocodilul și pe blazonul orașului. Acestea amintesc de momentul înfrângerii Egiptului de către romani și sunt preluate de pe monedele din acea perioadă.
Eu zic că o escapadă, mai ales toamna, cum am nimerit eu, printr-un orășel liniștit ca Nîmes te ajută să te regăsești. Am găsit recenzii care spuneau că este un oraș aglomerat, că se înghesuie turiștii la majoritatea atracțiilor, că e un oraș viu, efervescent.
Pentru mine, însă, la sfârșit de octombrie, a fost o gură de aer proaspăt, în care m-am bucurat atât de istorie și arhitectura romană, cât și de viața urbană, de partea artistică a străzilor și a localurilor pline de o atmosferă liniștită, plăcută!
Lasă un răspuns