De ce nu am putut vorbi o zi intreaga in Bali? | Nyepi 2018

V-am povestit aici despre Nyepi și calendarul balinez. Pe scurt, Noul An Balinez nu se sărbătorește niciodată în aceeași zi, fiind dependent de calendarul lunar (dar mereu pică într-o zi de martie).

Revenind la subiect, de ce am păstrat tăcerea o zi întreagă, aflându-mă în Bali? Fără acces la telefon sau internet?

Totul a început cu seara de dinainte de 17 martie 2018, când se sărbătorea Noul An. Nu știam mai nimic despre tradițiile lor, recunosc (spre rușinea mea?). Am ajuns în fața unui templu, în care se găseau tot felul de monștri de dimensiuni supranaturale, care de care mai creativ desenați, pictați și împodobiți.

I-am apreciat ca pe o formă de artă, a urâtului și a macabrului. Adevărul este că te cam lasă cu gura deschisă, ca turist. Pe măsură ce se însera, se adunau tot mai mulți balinezi în acel spațiu, în special copii.

Un ritual captivant (Ritualul Bhuta Yajna)

Apăreau de pe străzi, se îndreptau hotărâți către curtea templului, cu torțele aprinse, gălăgioși, pictați pe față, pregătiți pentru această sărbătoare respectată cu sfințenie. Mi-a plăcut rolul activ jucat de copii de toate vârstele – de la cei mai mici la adolescenți și tineri – în păstrarea tradițiilor.

Mă amuza și atitudinea lor serioasă, care indica că știau foarte bine ce au de făcut. Voluntarii s-au adunat în grupuri de fete și băieți și un ritm aparte a început să ne înconjoare, odată cu lăsarea apusului – cu ajutorul tobelor și al altor instrumente improvizate (prin lovirea oalelor, tigăilor sau a tuburilor de bambus).

Gălăgia împânzea deja tot cartierul, iar grupuri de opt sau mai multe persoane, de diferite vârste, începeau să care aceste statui pe umeri, prin tot satul. Recunosc, la început mi s-a părut oarecum înfricoșător să văd demonii aceștia întrupați la lăsarea nopții, cu norii acoperind ultimele raze ale soarelui, cu sunetele aprinse ale tobelor, cu agresivitatea focului și bucuria exuberantă a balinezilor care participau la paradă.

Dar te uimește și este o senzație unică să fii atent la o ceremonie cu totul diferită față de ce ai văzut până acum!

Ce este Ogoh-Ogoh?

Majoritatea satelor balineze creează în fiecare an aceste statui demonice. Ele sunt făcute din bambus vopsit, din materiale textile, beteală sau polistierol și reprezintă spirite răuvoitoare sau personaje din mitologia hindusă.

Obiceiul este să se pornească la drum pe strada principală a satului, cărând aceste statui simbolice, cu localnicii ieșiți pe la porți sau alții care decid să urmeze sunetele grave, deliberat înspăimântătoare, alături de monștri care domină apusul.

Parada are ca scop purificarea Naturii de orice activitate care poluează spiritual, în special a oamenilor. Ei au credința că oamenii trebuie să lucreze cu resursele naturale, fără a face rău mediului înconjurător (pentru a crea un echilibru între Dumnezeu, Natură și Omenire).

În timpul ritualului, un Ogoh-Ogoh este rotit de 3 ori, în sensul opus acelor de ceasornic, la răscruce de drumuri. Până la urmă, scopul suprem al ceremoniei este de a alunga spiritele negative, pentru ca ele să înceteze să mai rănească ființele vii.

Ce se întâmplă în continuare? Demonii creați de copiii sau locuitorii satului sunt arși în cimitire, ca semn de purificare, sau rămân încă o lună și ceva în picioare, pentru a intra în conștiința colectivă; alteori, chiar sunt preluate de colecționari pentru muzee.

Nyepi sau „Ziua Tacerii” (Raspunsul)

Toată această ceremonie are loc în ajunul Anului Nou Balinez. Următoarea zi, de la 6 dimineața, timp de 24 de ore, odată cu această purificare față de mediu și spiritele rele, se pune accentul pe o purificare interioară. Ce presupune asta?

• Fără foc, lumină sau electricitate (deci am stat fără internet sau telefon)
• Fără muncă
• Fără călătorii sau mers cu orice fel mijloc de transport (aeroportul este închis)
• Post și evitarea plăcerilor sau a distracțiilor

Unii nu vorbesc și nu mănâncă deloc. Singurele vehicule care circulă sunt pentru situațiile de urgență, care amenință viața sau pentru femeile care trebuie să nască. Nici turiștii nu ar avea voie pe străzi sau pe plaje, iar singurele prezențe acceptate în locuri publice sunt patrulele de poliție care se asigură că interdicțiile sunt urmate.

În tradiție, se spune că spiritele rele nu trebuie să fie ademenite în casele oamenilor și că prin abținere de la electricitate sau vorbit, ele pleacă mai departe, părăsind insula, crezând că nu mai este nimeni acolo. Din perspectiva cunoașterii de astăzi, scopul este de a medita și de a sta în liniște, fiecare cu sufletul său și propria conștiință.

Ngembak Geni (Reaprinderea Focului)

Următoarea zi, atenția este îndreptată către ceilalți, către a petrece timp împreună, a participa la diverse ritualuri religioase și, mai ales, la a-și cere iertare unul altuia. Se reiau activitățile obișnuite, de această dată, cu o minte ceva mai limpede.

Ce au însemnat pentru mine aceste traditii?

Pe lângă tradițiile și semnificațiile despre care v-am povestit, mie mi-au lăsat și o altă impresie, care nu știu cât este de vehiculată.

În principiu, am simțit că oamenii creau toți acei demoni nu pentru a-i alunga din exterior, ci din ei înșiși. Pentru că muzica era una gravă, care aproape că te cutremura când stăteai lângă ea, iar atmosfera creată lăsa loc liber oricăror manifestări.

Mergând dintr-o parte în alta a satelor balineze, cu toată învălmășeala și țipetele sau exuberanța oamenilor, fiecare poate să dea drumul la tot ce a ținut în el. Fiecare poate fi înfricoșător (copiii pictați pe față), fiecare poate fi un mic demon, poate tocmai pentru a scoate ce e mai rău și a lăsa loc unor ape mai liniștite, mai luminoase în propria ființă.

Dar asta a fost pur și simplu părerea mea asistând la paradă.

Legat de Ziua Tăcerii, când vezi lucruri oarecum diferite față de propria cultură, te gândești, cât ne-ar folosi și nouă de Revelion (sau o dată pe an) o zi a tăcerii, în locul cluburilor sau restaurantelor gălăgioase? Cât ne-ar folosi simplitatea de a sta în casă, departe de lume, de telefoane și mașini și de a petrece o zi doar cu noi înșine?

Ar fi liniștitor, plictisitor sau ne-ar înnebuni atâta liniște, obișnuiți să fim bombardați cu informații și gânduri din toate părțile – dacă nu din exterior, atunci din mintea noastră?

Personal, mi-a fost ușor să stau o zi fără telefon, fără să am contact cu nimeni, nici cu cei de acasă, nici cu cei prezenți acolo. Mi-a fost ușor pentru că știam că în 24 de ore voi primi iar acces la ele. Dacă nu aș fi știut când, probabil că așteptarea ar fi devenit aproape insuportabilă sau undeva pe acolo – deși este greu să recunoști așa ceva.

Una peste alta, cred că din tradiții avem ce învăța fără încetare. Prin calitatea lor repetitivă, ni se amintesc lucruri de care chiar avem nevoie să ne amintim. Dincolo de valoarea culturală și de surprizele pe care le ascund astfel de ceremonii, apar semnificații mult mai profunde, pentru noi, ca oameni!